" A pair of powerful spectacles has sometimes sufficed to cure a person in love."

Norii gri se adunau de ceva vreme pe cerul ce era cândva albastru, toată seninătatea lui dispărând într-o clipă. Chipurile câtorva persoane nu mai erau atât de pline de viață, ci posomorâți, gânditori.. chiar în acele câteva secunde în care noaptea avea să pună stăpânire pe întreg ţinutul, locul părea să fie învăluit de fantasme.
Dar... linişte ca şi cum totul îngheţase. Era întuneric şi era frig. Stelele se pierduseră în neant lăsând ceaţa neagră, densă şi nesănătoasă să învăluie miezul de noapte. Ruki păşea pe covorul de frunze moarte, sfărâmate pe dalele de piatră, acoperind pământul umed ca nişte solzi. Un adevărat domeniu părăsit, pustiu, în acel moment părea uitat de vreme. Degajat, fără a mai schiţa vreun alt gest, scoase din jacheta sa pachetul de ţigări. Doar o privire în jur, fără o intenţie anume, apoi se auzi scurt sunetul brichetei, un nor de fum înălţându-se asemeni unei năluci în cele din urmă spre cer.

Îşi trecu mâna prin părul roşcat scurt şi apoi trase jacheta de piele neagră mai bine peste decolteul gol.
Scotoci prin buzunare în căutarea neinfină a pachetul de ţigării, ar fi trebuit să nu mai fumezi atât de mult în ultima vreme. Deşii ceea ce era ciudat pentru ea era că se simţea foarte singură, ceea ce nu îi stătea în fire. După ce găsi pachetul de ţigări, cu vârful buzelor roşii scoase apucând de filtrul alb al ţigaretei una ridicând-o uşor.
Închise pachetul şi îl strecură în buzunar scoţând bricheta, îşi iubea bricheta zippo maronie,dar uneori aceasta îşi bătea joc de roşcată neaprinzându-se cum se părea că făcea şi acum. Fata dădea în zadar cu buricul degetului mare peste rotiţă fără speranţă. Înjură uşor printre dinţi simţind cum îngheţa de la vântul ce bătea nestatornic, dacă nu bătea aceea 'briză' afară nu ar fi fost atât de frig.
Prima persoană pe care o zări era un brunet ce avea între buze o ţigare, inima i se mări şi merse mai cu rapiditate spre el scoţând ţigarea dintre buze, i se adresă:
"Nu te supăra, ai un foc?"D'oh logic Ximena că are un foc! Are ţigarea aprinsă, îşi dădu uşor ochii peste cap şi adăugă un zâmbet privindu-l.

Păşi la fel de liniştit, apăsat şi totuşi calm pe asfaltul umed şi îşi savură în linişte tutunul. Ceaţa îi conferea o imagine sobră, ochii îi străluceau asemeni unor scântei, însă adierea vântului începu să-i liniştească spiritul din seara respectivă. Era agitat ca de obicei, însă treptat se calma complet.
Liniştea îi pria cel mai bine, când era vorba să-şi limpezească minţile. Pentru unele preferinţe, era catalogat drept un ciudat fără pereche însă asta nu îl afecta nici în copilărie, când era un băieţel. Acum, nici în ziua de azi nu mai pune preţ pe nici un comentariu acru sau oricărui lucru răutăcios.
Elimină din minte orice gând urât şi trase adânc un alt fum de ţigară. Ochii negri (deoarece acum nu erau albaştri din cauza lentilelor) cercetau fiecare amănunt din jurul său însă subtil, se aţinti asupra unei siluete feminine, observându-i din prima părul roşcat. Îl fascină din acea secundă culoarea respectivă, faptul că era diferit decât ceea ce întâlnise până acum. Zâmbi subtil, neobservabil însă dar care ar fi atras câtuşi de puţin atenţia şi auzi glasul suav al fetei.
- Sigur. îi răspunse atunci Ruki pe un ton plăcut auzului, scotându-şi bricheta din buzunarul jachetei şi o ajută pe tânără să-i aprindă tutunul. Şi nu mă supăr. adăugă după o clipă, însoţit de un surâs slab.

Se apelcă uşor şi îşi aprinse ţigareta trăgând un fum straşnic în piept, răsuflându-l apoi cu rapiditate. Zâmbi scurt şi gingaş către acesta şi şopti scurt cu voce-ai de domnişoară cu aptitudini mirabilante:
"Mulţumesc frumos." spuse Ximena, educată de când se ştia. Nu crescuse ea într-o familie prea aglomerată, ci una simplă cu tradiţie, dar ea întotdeuna lăsă un loc de 'bună ziua', sperând ca după ce pleacă se atragă o privire de colţul ochiului din partea tânărului.
Îşi băgă filtrul alb al ţigării între buzele ei roşiatice şi trase un fum puternic, scoţând apoi vârful acesteia cu urme sângerii din rujul inedit al tinerei.
Zâmbi din nou atunci când el spusese că nu este nicio supărare şi apoi scrumă din ţigare cu o mişcare lentă de încheietură pe suprafaţa pământului îngheţat.

După ce trase un alt fum din tutunul său, îşi lăsă uşor capul pe spate însă nu o slăbi din priviri pe tânăra roşcată. Îi plăcea să analizeze persoana cu care stătea de vorbă şi nu numai, dar bineînţeles nu într-un mod intens ci cât mai subtil cu putinţă. Afişă un alt zâmbet la vorbele fetei, înclinând uşor capul.
- Cu mare plăcere. îi răspunse Ruki la fel de calm şi liniştit, închizându-şi atunci ochii dar îi redeschise imediat. Eliberă fumul gros al tutunului printre buzele palide dar bine conturate iar ochii mari, negri dar cu o licărire plăcută în ei se aţintiră spre albaştrii infiniţi ai fetei. Da, se mai calmase, chiar foarte bine chiar dacă acum câteva secunde era plin de agitaţie şi nu ar fi putut sta locului o secundă, i-ar fi trecut prin minte să cutreiere întreg oraşul dar se resemnase imediat şi atunci, trase adânc aer în piept.
- Singură? reuşi să rostească tânărul, privind-o pentru câteva clipe apoi îşi îndreptă încet atenţia spre ţigara ce încetul cu încetul se terminase. Strâmbă uşor din nas, într-un mod adorabil dar fără să aibe vreo intenţie anume şi atunci aruncă chiştocul într-un coş de gunoi din dreptul său însă după două-trei secunde îşi scoase din nou pachetul din buzunarul jachetei.

Nu vroia în niciun caz să-l deranjeze pe tânăr, darămite să-l înece în parfumul ei dulce de femeie. Îşi aminti cu chiu şi vai de ţigarea aprinsă ce se ardea între degetele tinerei, atunci când întâlni privirea băiatului. Ochii lui negrii o fascinau profund, simţindu-se atrasă de acea privirea neînţelesă, în conformitate cu ochii ei albaştri precum apa mării sărate.
Auzi vocea lui şi trase din filtrul ţigării, nu înainte de a răspunde un ultim fum din acea ţigare. Se lăsa frig în această seară şi începea să-i placă din ce în ce mai mult să stea în casă noaptea, mai ales că dacă ieşea în oraş, ieşea degeaba căci nu atrăgea decât câteva priviri libidinoase cu fundul ei format corect, în rest nimeni nu se atingea de ciudata Ximena.
Aruncă uşor chiştocul ţigaretei şi îl călcă cu vârful bocancului parcă nu vrând să plece din calea tânărului.
"Singurică." răspunse după vorba aceea "singură,singurică"; ca întotdeauna roşcata era singură, cine ar fi stat în preaşma acestui tip de fată? Era ciudată, retrasă şi făcea ceea ce făcea doar pentru ea şi poate pentru cineva la care ţinea, care încă nu-şi făcuse apariţia în viaţa ei.

După ce-şi scoase achetul din buzunar, îşi aprinse din nou o altă ţigară şi atunci ar fi fost posibil ultima în seara respectivă. Era conştient că fuma destul de mult în ultima perioadă însă nu avea cine să-l impulsioneze să renunţe la acest viciu. Răcoarea serii îi plăcea nespus de mult, lucru ce-l determina să zâmbească vag şi totuşi îşi concentră din nou atenţia asupra tinerei roşcate când îi auzi răspunsul. Clipi des de câteva ori şi îşi lăsă pentru doar o secundă ochii în pământ. Se pare că nu era singurul care "hoinărea" în acelaşi mod. Trase aer adânc în piept şi atunci îşi ridică ochii de un negru profund către ai ei. Nu ar fi fost frumos din partea lui să o lase de una singură în acel loc şi într-o astfel de noapte. Nu era un mitocan, putea fi şi gentil când dorea.
- Mă numesc Aiden, dar mi se zice mai des Ruki. Spune-mi cum îţi este mai uşor. se prezentă atunci tânărul pe tonul său calm şi plăcut, înclinând uşor capul în faţa ei. Îşi duse atunci palma liberă după ceafă şi îşi ciufuli uşor părul, apoi luă un alt fum din tutunul său. Suflă uşor fumul în aer, în mai multe cerculeţe şi îşi drese uşor glasul. Preferi să rămânem aici sau.. ai vrea să mergem alt undeva? sugeră Ruki la fel de calm. Chiar se exprimase corect, la plural, probabil că alţi tipi ar fi lasăt-o în locul respectiv fără să le pese prea mult de ceea ce avea să i se întâmple mai târziu. El însă nu ar fi avut gânduri nenorocite, ar fi avut o ocazie nouă să mai cunoască şi pe altcineva înafară de colegii trupei, de chitara sa şi şcena.

Zâmbi uşor la vorbele acestuia şi realiză cu greu că el îşi aprinsese o altă ţigare, căci era prea ocupată să-l studieze după prostul obicei de a se uita la persoane precum viţelul la poarta noua, vorba aceea din popor.
Zâmbi din nou, ceea ce era puţin ciudat pentru roşcată căci ea nu era foarte zâmbitoare de ţeapă, dar acum parcă presimţea că tânărul şi ea sunt cam acelaşi tip de oameni şi se prezentă apoi cu voce'ai înmiresmată:
"Ximena, încântată să te cunosc Ruki." îi spuse acestuia, parcă sunându-i mai bine Aiden,dar prefera să spună Ruki căci vocea ei pronunţa acele litere mai uşor. Şi ea avea tot felul de porecle, Xi-Xim-Ximo,Xime,Ena,Mena şi tot felul de prescurtări date de leneşii cărora îi erau lene să îi reţină întregul nume.
"Nu te supăra. Dar este cam frig, ce spui să mergem undeva la o cafea?" îl întrebă pe Ruki şi îşi băgă mâinile în buzunar, realizând că el era cu vreo doi centimetri mai înalt ca ea.

Mai trase un alt fum din tutunul său şi o privi discret cu coada ochiului pe roşcată, de fapt pe Ximena - i plăcea numele acesteia, şi un zâmbet finuţ, aproape observabil i se pictă pe chipul albicios. Că tot veni vorba de ţigări, se întreba de fiecare dată când avea de gând să renunţe o dată şi-o dată la acest prost obicei, acest gest. Probabil ar mai fi durat ceva timp până când să lase pachetul de ţigări jos din mână. Însă îşi concentră din nou atenţia asupra fetei, când îi auzi vocea dulce şi clipi doar de două ori.
- Nu mă supăr deloc. clătină uşor din cap şi afişă un zâmbet blând, hotărându-se să ia un ultim fum din tutunul său apoi îl aruncă jos, călcându-l cu vârful bocancului. Mergem oriunde doreşti, atâta timp cât ai să te simţi în regulă.. e tot ce contează. adăugă după câteva secunde şi atunci îşi afundă încet mâinile în buzunarele jachetei. Se uită scurt în jurul său şi fără să mai adauge altceva, o luă încetul cu încetul la pas, în dreptul roşcatei.

Dădu uşor din umeri era hotărâtă şi ştia prea bine un loc perfect unde ei să-şi petreacă seara, un loc cu muzică bună, perfectă pentru stilul ei, după aparenţă se părea că era şi pentru el căci era un loc numai cu muzică rock-metal clasică.
"Hm...ştiu eu un loc, nu'i departe. Vrei?" întrebă aceasta îndesându-şi la propriu mâinile în buzunare privindul pe băiat.
Era un adevărat drăguţ, o lăsa pe ea să aleagă locul unde îşi vor petrece seară era plăcut să stai cu el, cel puţin aşa îi părea ei de câteva minute de cel cunoştea.