Try Try, Cry cry

Se trezi cu capul greu, mahmur. Nu îşi simte jumătate din corp şi nici nu şine minte nici măcar cât a băut ca să aungă aşa. Îşi analizează ceasuld ela încheietură. Nu e nici măcar nouă? Asta îi dă timp să înveţe înainte de orele pe care le avea azi.
Trage rapid pe el o pereche de blugi şi un hanorac. Dar nu a ţinut mult. Peste două secunde s-a trezit cu capul în chiuvetă, vomtitând. Înjură, spălânud-se pe dinţi şi pe faţă. Se duse la dulap, de unde socate o cutie de pastile. Ia un pumn întreg, fără să bea apă, apoi îşi schimbă hainele cu nişte bermude şi un hanorac cu mânecile tăiate. Îşi aranjează bretonul, acesta fiind cel mai importat element şi coboară scările.
Nici nu ştie cum a ajuns la bibliotecă. Dar uite-l acolo, cu oc arte în mână şi cu chitara în spate, pe un fotoliu.

Surâde când o roşcată, puţin mai tânără decât el se trezeşte balansându-se în faţă şi în spate pentru că s-a împiedicat de nişte cărţi. Îşi ascunde zâmbetul în palmă, ca ea să nu îl vadă. Replica ei nu prea îşi avea rostul. Se vedea pe ea că este la fel de împrăştiată ca restul. Oftează, dânud-şi mâna prin părul argintiu, cu capul rezemat de spătar. Este încă puţin mahmur şi nu poate reţine nimic, dar absolut nimic, din ce scrie pe hârtia aia afurisită. Se uită urât la ea, apoi la roşcată.
Doamne, Shin, la ce te-ai gândit?! se aude propria lui voce în prorpiul lui cap pe un ton mustrator. Răspunsul era simplu. E beat, are o scuză.

Roşcata s-a aşezat drept în faţa lui, cu o privire încrunată, dându-i de înţeles că pentur maxim cinci minute trebuie să tacă. Îşi ascunde buzele în continuare cu mâna, privind-o pe roşcată din când în când peste paginile cărţii. Rânjeşte, dar pentur puţin, când aceasta în turuie unui anumti "Josh" un şir de cuvinte frumoase. Mult mai fumoase decât orice i-ar fi spus el în locul ei. Dar, ei bine, Shin era mahmur în continuare şi nici măcar să gândească bine, logic şi normal nu putea. Iar roşcata aia îi alimenta în cel mai puternic mod posibil gândurile perverse pe care nu le-a mai avut de aproximativ o săptămână.
Îşi scoate telefonul din buzunar, privind ceasul. Sigur era cineva treaz la ora asta. Deschide un mesaj nou şi apaăsă rapid mesajul, trimiţându-l ultimului număr format. Numele nu îi mai spunea nimic. Probabil era doar o colegă de curs, dar cui îi pasă?

Zâmbeşte când aceasta pleacă să ducă din nou cartea la loc. Îşi scoate telefonul, răspunzând. Se pare că tipa de aseară nu mai are mesaje. I-a dat sictir destul de repede, enervându-l tonul eid e piţipoancă la picioarele căreia cad enşpe tipi deodată. Roşcata, pe dealtă parte, suna mult mai bine în materie de agăţat. Se tolăneşte mai bine pe fotoliu, încercând din nou în van să înveţe ceva la teria muzicii. Când dă examen? Luni? Ba, nu, atunci are la insturment. Murmură din nou două înjrături, apoi de uită către fata care l-a salutat. Accentul ei este adorrrabil.
" Hello, beautiful. " spune rânjind larg, dându-şi părul din ochi cu o mişcare rapidă din cap.

întrebarea ei îl făcu să râdă cu poftă în sinea lui. Îşi dă părul din ochi, aplecându-se în faţă către roşcată cu zâmbetul lui dulce şi cuceritor pe buze. O priveşte adânc în ochii aceia curioşi surâzând dulce către ea.
" Cică mă prefac că învăţ ca să nu stau acasă... " spune el cu accentul lui corean, foarte drăguţ din punctul de vedere al multor fete pe care le-a cunoscut în ultima vreme, inclusiv cele de aseară. Tu? Ce gând urât te-a adus aici? a întrebat-o surâzând dulce încă o dată.
Îşi dă părul argintiu din ochi, ignorând telefonul care vibrează în buzunar enervant de mult. Doa rnu s-a apucat să îl sune.