C'mon baby, one more time~

Liniştit, păşii îl purtară către terasa destul de mare şi totuşi chiar unde avea să se afle şi chitările sale, masa pe care erau înşirate zeci de foi cu ale sale cântece şi multe altele prin care el se elibera de orice gând sau stare. Acum, doar se rezemă cu coatele de balustradă balconului şi îşi aprinse un tutun, privindu-şi draga lui chitară ce o acorda de zori, de obicei.
Acum se vedea pe chipul său liniştea şi calmul care-l emana. Cu degetele lungi şi albe bătu pe balustrada de metal făcând în acelaşi timp un ritm destul de plăcut auzului însă imediat avea să înceteze cu acest lucru deoarece îl cam irita în clipa de faţă. Vremea era favorabilă, adică nici prea rece dar nici prea cald încât lui Aiden chiar îi surâdea acest lucru.. tot ce mai lipsea, era pachetul de ţigări de care nu se despărţea mai deloc. După ce-şi ciufuli părul şi lăsă acel nor de fum al tutunului să se înalţe spre cer, se întoase uşor pe călcâie cu gândul să se detaşeze de tot ce-l reţinea în propriul cămin.
Păşi rapid înăuntru, luându-şi doar cheile pe lângă pachetul de ţigări de pe masă şi ieşi doar într-o clipă din încăpere. Se uită în stânga şi în dreapta. Nimeni. Surâse în sinea sa şi atunci începu să cânte de unul singur, lucru ce-l făcea de obicei şi pe stradă, neferindu-se de nimeni. Lui Aiden, sau zis şi Ruki, nu-i păsa absolut deloc de părerea celorlalţi, ci doar de a sa şi de ceea ce-i plăcea. Vocea sa era una chiar plăcută auzului, arcordurile izbindu-se uşor de pereţii reci ai holului, conturându-le forma.

Repeta oriunde se simţea cel mai bine, chiar şi acel coridor lung şi răcoros avea să-i satisfacă dorinţa chiar şi pentru două-trei minute. Paşii erau lenţi, liniştiţi, calmi şi totuşi apăsaţi, concentrându-şi atunci privirea asupra pachetului de ţigări şi nimic altceva, probabil ar mai fi dorit să fumeze însă scutură uşor din cap iar ochii de un negru profund îi ridică de jos. Mai fredonă câteva versuri şi atunci observă o tânără la câţiva paşi distanţă de el. Nu se ruşina cu ceea ce făcea, ci din contră, afişă un zâmbet finuţ, aproape observabil dar care atrăgea atenţia şi atunci îşi aranjă ochelarii cu ramă groasă, dar fără lentile, pe nas. Învârti de câteva ori cheile pe deget şi când ajunse la doi paşi de aceasta, înclină scurt capul.
- Bună. salută pe un ton destul de pătrunzător, şi totuşi fiind politicos căci nu era aşa un mitocan. Îşi dădu câteva şuviţe rebele de pe chipul albicios şi se opri în loc. Nu prea îşi studiase vecinii de la o perioadă, era concentrat pe alte lucruri dar întotdeauna este loc şi pentru lucruri noi. Te-a deranjat? întrebă la fel de amabil cu referire la ce făcuse adineauri, însă nu că ar fi ţinut cont de acest fapt şi că ar fi trezit întreg căminul.

După ce o analiza pe tânăra din faţa sa pentru doar două secunde, asta doar privind-o în ochi, zâmbi în cele din urmă specific lui: şarmant, blând şi totuşi având acea notă de uşoară răceală, dar fără să aibe o intenţie anume, tot era ceva plăcut. Îşi dădu din nou la o parte câteva şuviţe şatene, rebele, trecându-şi uşor mâna după ceafă şi o ascultă în linişte deplină.
- Mă bucur că ţi-a plăcut. afişă acelaşi zâmbet ca adineauri, unul specific lui pe care îl schiţa în marea majoritate a timpului. Accentul nemţesc combinat cu cel japonez îi dădea note chiar puţin spus plăcute auzului. Îşi drese uşor glasul când îi auzi tonul senin al fetei şi clipi de câteva ori. Îmi pare bine să te cunosc, Bianca. Eu sunt Aiden, dar mi se spune mai des Ruki. înclină uşor capul în faţa ei, vrând totuşi să fie şi gentil chiar dacă putea depăşi limitele bunul simţ în circumstanţele neplăcute lui.